spre divin

suntem constant
prea mult și prea puțin
ne dăm și de (prea)gol și de preaplin
cu-aceeași gură toți
promitem sau cerșim
ori ignorăm umanul
în fuga spre divin.
ne cerem des iertare
dar ne zâmbim calin
și-n orice dezmierdare
scuipăm un pic venin
destul cât să agite, destul cât să călim,
destul să facă rană dar încă să iubim,
un strop să nu omoare,
destul cât să orbim
și să ratăm umanul
în cursa spre divin.