ce am să-ți spun și n-a fost zis deja
rostogolind cuvintele pe piele ta?
e-o joacă de copii răniți
ce caută un timp pierdut
mințind că zeii cei cărunți
n-au fost sacrificați deja
pe-altarele din munți.
dar nu e asta, nu-i așa?
e strigăt mut și mult și-adânc
e plâns ce-neacă în străfund
e giulgiu negru de pământ
e sfoară care taie-n carne
și-n suflet și-n cuvânt
și-n gând îngân un cânt păgân
e prea puțin să fie-așa...
e dor și vrere să găsești
un timp de stat și spus povești
cu inima în palmă.
e ca să poți să-ți odihnești
măcar un pic durerea
în alt piept
în alți ochi
în altă viață
care-o cuprinde pe a ta.
ai vrea sa-ti spun povestea mea?