dilemă

 

nopțile albe unde se duc

când seduc

mințile crude s-alerge în cerc

și gândul naiv să umble năuc? 

stau treze și ele, singure cuc

ori se adună 

în triburi de luni, poate ani

ce-n lumină de lună

venerează titani

sacrificând 

visuri și vise-mpreună. 

funebră

doar ceață

nu am mai avut de mult

pe ochi

și-n suflet

ori în gând. 

să-năbușe cuvintele

tăcând

să-nghită lumânările

arzând

la căpătâi de giulgiu

și, pe rând, 

să ne întoarcă iarăși

în pământ.