December 15, 2017

dulce așteptare


aștept
atât cât trebuie,
atât cât vrei să fie,
te-aștept
cum n-am știut că se poate,
cât poate cuprinde dorul
și dincolo de el.
te-aștept
să-mi dai viața peste cap,
frumos cum numai tu ai știi,
să-mi strici timpul
cu povești inventate de inimi,
să-mi dilați orele
în eternități
în care să te descopăr,
să te memorez, să te respir,
să mă uimești, să te uit
și s-o iau de la capăt
prinsă-ntr-o buclă infinită.
aștept
să te iubesc
mai mult decât credeam,
dincolo de limitele rațiunii,
dincolo de uman,
dincolo de posibil,
dincolo de viața însăși
te-aștept.

November 26, 2017

prea mult


ţi-am curs prea mult prin vene
ca cauți alt puls
ascuns în clavicule străine
și -ți fie de-ajuns
ecoul unei promisiuni.
ți-am alungat prea multe nopți din gene
ca să grăbești diminețile
cu sărutări cerșite
sau furate... piețele
sunt pline de vechituri.
adânc în carne ți-am lăsat însemne
prea multe ca să minți acum
că m-ai știut în altă vreme
sau că la loc, din scrum
poți să clădești castele.

November 21, 2017

such and such


there's such sadness caught in the air
you can feel how it rests
how it weights down your breath
how it cuts in your flesh
and then seeps in the wound
heavy and black:
the tar of human feelings.

there's such allowance, such acceptance
for this sea of sad faces
hiding tired, overwhelmed minds
roaming around aimlessly
wondering where they went wrong,
such barren souls:
carcasses devoid of life and meaning.

November 13, 2017

ca astea


sunt zile ca astea
când îți vine s-omori:
mâinile tremură,
pumnii sunt strânși
în față vezi negru
dar ochii-s aprinși,
respiri sacadat,
plămânii sunt jar
pe buze persistă
gustul amar.

sunt zile ca astea
venite s-omoare:
semințe de ură
în mugur prea plin,
săgeți îmbibate
în ape venin,  
pumnale ascunse
în fald diafan,
rugi de speranță
futil paravan.

November 8, 2017

guilty as charged


oh! how we judge
just as fast as we blink
it's enough to preview
to believe or to think
that we know how it works
if they'll swim or they'll sink
just a glance to decide
in what neat little box
we put people like things
clumped together regardless
of creed, hopes and needs.

oh! how we glide
over the actual insult
casually bringing it up
like it's easy and light
like we couldn't be blamed
if those words cause you hurt
- 'cause you give off that vibe -
- 'cause I would not have thought -


oh! how entitled we feel
to hold on to our judgments
like sheer power of will
would just change or transform you
into that afterthought
nested in our perception
of whatever you could be
but we're sure that you're not.

November 1, 2017

pe no(ri de sâ)rmă


ți- spune c-ai întâlnești
mulți oameni buni și-ai găsești
suflete calde ca stai
o viață-ntreagă de povești
dar n-am s-o fac când știu ești
prea verde și-apoi gândești
c-așa măsori normalul.
cum putea -ți spun
visele susțin destul
oamenii nu sunt prea cruzi
că niciodată n-ai să plângi
sau să te simți neputincios
când oamenii distrug frumosul
ca să-și justifice normalul.
cum să te mint în alb acum
ca mai târziu să te adun
din ciob cu ciob să te compun
ca să te fac întreg?
am să te-nvăț să înțelegi,
să știi s-asculți și să alegi
să lupți, să rabzi, să nu cedezi
cu fruntea sus și drept să mergi
să definești normalul.

August 15, 2017

(în)șir


azi aș fi vrut să colorez mai mult
să uit că timpul zboară de nebun
măcar în joacă, ceasul să-l îngân
suflând spre el baloane de săpun
în schimb
astăzi am alergat pe un
ritm sacadat, alt drum
s-a despicat
și-n capăt un alt drum
a generat înc-un
alt drum la fel de mult umblat
azi am ales să-mi fac plămânii scrum.

August 7, 2017

adjust to scale


tiny people in their tiny cages
trapped in a special type of despair
of their own make and model
cheating themselves out of air
by spazzing on everyone else
for the merciless injustice
bestowed upon them
by the false idols and prophets.
tiny people with tiny voices
keep making up only poor choices
then scream at their captors
demanding attention
forgetting that glass doors
are see through both ways
and try as you might
walls can't cover mistakes.
tiny people need reality checks
to help their tiny minds adjust
and grasp basic concepts:
humanity owes you nothing!
the universe owes you nothing!
nobody owes you nothing!
you, in fact, owe them decency...
or at least some poor attempt
at common sense.
tiny people build tiny prisons
in their tiny minds
and still misplace the tiny key...
then wonder why they aren't free.