July 12, 2018

nocturnă



somn.
un înger visează
(un colț de rai la pieptul meu)
cu un zâmbet ștrengar
în colțul gurii
somn.
sute de fluturi
zbat din aripi în jurul meu...
stai! nu-s fluturi.
eu mă trezesc speriată,
el nu
somn.
e întuneric și țipăt
și vis urât a plânset.
în brațe e sigur,
în șoapte e iubire,
în piept inima bate
(un cântec știut)
el adoarme, 
eu nu
somn.

June 22, 2018

joacă



cunună
nebună
(stă)până
de lună cu stele
și trup cu inele,
pe suflet zăbrele,
în plete cunune,
în talpă (ca)iele
ce joacă nebune
în ziuă de nume.

June 10, 2018

lună cu dinți



noaptea
se-mpletește cu
ziua
se confundă cu
noaptea
se transformă în
zi
după zi,
peste noapte nebună,
stă o zi fără lună,
într-o lună cu dinți,
în altar fără sfinți.

January 15, 2018

în cuib de viperă


gândurile astea nu se mai leagă,
sunt sălbatice,
sunt tulburi.
au coborât în stomac
și s-au făcut ghem.
stau cuib de vipere acolo
mușcând din liniște și din curaj.
se zbat și se-nnoadă,
încurcă vise cu visuri,
alungă somnul
și otrăvesc.

December 15, 2017

dulce așteptare


aștept
atât cât trebuie,
atât cât vrei să fie,
te-aștept
cum n-am știut că se poate,
cât poate cuprinde dorul
și dincolo de el.
te-aștept
să-mi dai viața peste cap,
frumos cum numai tu ai știi,
să-mi strici timpul
cu povești inventate de inimi,
să-mi dilați orele
în eternități
în care să te descopăr,
să te memorez, să te respir,
să mă uimești, să te uit
și s-o iau de la capăt
prinsă-ntr-o buclă infinită.
aștept
să te iubesc
mai mult decât credeam,
dincolo de limitele rațiunii,
dincolo de uman,
dincolo de posibil,
dincolo de viața însăși
te-aștept.

November 26, 2017

prea mult


ţi-am curs prea mult prin vene
ca cauți alt puls
ascuns în clavicule străine
și -ți fie de-ajuns
ecoul unei promisiuni.
ți-am alungat prea multe nopți din gene
ca să grăbești diminețile
cu sărutări cerșite
sau furate... piețele
sunt pline de vechituri.
adânc în carne ți-am lăsat însemne
prea multe ca să minți acum
că m-ai știut în altă vreme
sau că la loc, din scrum
poți să clădești castele.

November 21, 2017

such and such


there's such sadness caught in the air
you can feel how it rests
how it weights down your breath
how it cuts in your flesh
and then seeps in the wound
heavy and black:
the tar of human feelings.

there's such allowance, such acceptance
for this sea of sad faces
hiding tired, overwhelmed minds
roaming around aimlessly
wondering where they went wrong,
such barren souls:
carcasses devoid of life and meaning.

November 13, 2017

ca astea


sunt zile ca astea
când îți vine s-omori:
mâinile tremură,
pumnii sunt strânși
în față vezi negru
dar ochii-s aprinși,
respiri sacadat,
plămânii sunt jar
pe buze persistă
gustul amar.

sunt zile ca astea
venite s-omoare:
semințe de ură
în mugur prea plin,
săgeți îmbibate
în ape venin,  
pumnale ascunse
în fald diafan,
rugi de speranță
futil paravan.