interludiu

 ce am să-ți spun și n-a fost zis deja

rostogolind cuvintele pe piele ta? 

e-o joacă de copii răniți

ce caută un timp pierdut

mințind că zeii cei cărunți

n-au fost sacrificați deja

pe-altarele din munți. 

dar nu e asta, nu-i așa? 

e strigăt mut și mult și-adânc

e plâns ce-neacă în străfund

e giulgiu negru de pământ

e sfoară care taie-n carne

și-n suflet și-n cuvânt

și-n gând îngân un cânt păgân

e prea puțin să fie-așa... 

e dor și vrere să găsești

un timp de stat și spus povești

cu inima în palmă.

e ca să poți să-ți odihnești

măcar un pic durerea

în alt piept

în alți ochi

în altă viață

care-o cuprinde pe a ta. 

ai vrea sa-ti spun povestea mea?