pândă

musteşte în mine o foame teribilă de răzbunare,
o poftă sadică de a schingiui suflete.
să ard vise pe altare închinate zeilor păgâni
inhalându-le neîmplinirea şi moartea prematură.

urletul de fiară turbată
se adună în unde de şoc
în gâtul cu vene umflate aproape de pleznire
şi gâlgâie acolo aşteptând furtuna...


m-abţin şi mă aşez din nou la pândă
şi-aştept parşivă alunecarea conştiinţei în prăpastie,
aştept pasul greşit, eroarea de calcul,
saltul pe care să-l frâng la jumătate
o dată cu şira spinării.