voi fetelor ştiţi cât de bine vă simţiţi când un necunoscut întoarce admirativ capul pe stradă după voi. ştiţi ce călduţ şi reconfortant e sentimentul că încă "te ţii bine", încă eşti suficient de drăguţă/ interesantă/misterioasă încât un străin să-ţi zâmbească exact atunci când cobori din autobuz, că încă mai ai acel "je ne sais quoi". eu sincer cred că un mic flirt nevinovat (un schimb de priviri, un zâmbet) e bun din când în când pentru susţinerea stimei de sine şi reconfirmarea propriei feminităţi.
ei bine, am avut un astfel de moment în seara asta, în cel mai banal loc posibil: la brutărie. am intrat să cumpăr pâine aşa cum fac de obicei când vin acasa. m-a strigat ca să-mi atragă atenţia, m-a privit intens preţ de câteva clipe şi-apoi mi-a surâs, sincer şi din toată inima. m-am topit pe loc, i-am zâmbit şi eu şi-apoi ne-am luat la revedere. am întors privirea şi l-am văzut uitându-se lung după mine. ne-am mai spus o dată "pa-pa" pe muţeşte şi ne-am făcut cu mâna, fiecare pe partea lui de uşă. tot drumul spre casă am zâmbit continuu. îl chema Georgică, avea vreo 2 ani şi cel mai frumos zâmbet de copil ştrengar.
când a fost ultima dată când i-aţi zâmbit cuiva din toata inima?
No comments:
Post a Comment