Paranoia

şi până la urmă nu suntem toţi nebuni?

loviţi de paranoia ca de un virus nou
întindem degetele acuzatoare
către străini, către părinţi,
către trupul gol cu care impărţim aşternutul.

vina este a tuturor şi a nimănui;
conurile de umbră ascund ochi
pe care îi simţi fixându-te
de parcă ţi-ar putea citi gandurile,
simplu şi natural aşa cum răsfoieşti o carte la librărie.

şi până la urmă...