frigul
îngheaţă de-a valma pietre şi cuvinte.
bordurile sunt manuscrise de la marea moartă
pline de adevăruri care nu mai interesează pe nimeni
ma rog... poate doar pe curvele pocăite
ce caută-n ele poarta spre Rai.
ştii tu...
e frig, ca atunci când cineva minte
prăbuşind lumi cu o singură biciuire a limbii.
tâmpiţilor! şi pe suflet rămân cicatrici...
nu vă mai târâiţi bocancii jegoşi
pe preşul meu de la intrare!
No comments:
Post a Comment