leii păzesc intrarea
câte unul pe fiecare parte
de-a stânga şi de-a dreapta
Tatălui
şi-al treilea
îmi linge ochiul din frunte
ca să văd mai limpede
păcatul,
ruşinea,
fuga laşilor,
spasmul mâinii nehotărâte,
al degetului pe trăgaci.
Tatăl se odihneşte acum.
Eu sunt Dumnezeu.
dau jos podoabele.
scorpioni lucind în întuneric,
vipere crescute la sân
hrănite cu lapte şi miere
şi ambrozie
şi tic-tac-ul defect
al inimii frânte
iar şi iar şi...
stau în faţa ta
ca-n noaptea nunţii,
ca-n pântecul mamei
la a doua naştere.
ştiu ce crezi... nu e asta.
(virgină nu mai sunt
din noaptea în care mama
a sărit din somn a moarte
visând catapeteasma sfărâmată-n două).
stau în faţa ta
goală.
m-am dezbrăcat de păcatele lumii
şi te-aşteptam.
plouă din senin
ca un plâns de isterică
trântită pe gresie.
plouă ca râsul meu fals.
dincolo de perdea
fiara pândeşte slăbiciunea,
gâtul dezgolit
să-l zdrobească în dinţi
ca pe-o coajă de ou.
în spatele zâmbetului perlat
se odihnesc colţi de diamant.
sunt retractabili,
fii fără grijă.
n-am să te muşc
decât dacă-mi ceri.
de fapt...
am să te muşc o dată, doar
de sân, în dreptul inimii,
în loc de-nsemn
cu fierul roşu
să ştie curvele că eşti al meu.