nopțile albe unde se duc
când seduc
mințile crude s-alerge în cerc
și gândul naiv să umble năuc?
stau treze și ele, singure cuc
ori se adună
în triburi de luni, poate ani
ce-n lumină de lună
venerează titani
sacrificând
visuri și vise-mpreună.
doar ceață
nu am mai avut de mult
pe ochi
și-n suflet
ori în gând.
să-năbușe cuvintele
tăcând
să-nghită lumânările
arzând
la căpătâi de giulgiu
și, pe rând,
să ne întoarcă iarăși
în pământ.