joc 2

ca să umplem goluri
construim scări
de la unul la celălalt,
de la mine spre tine,
de la zero la infinit,
între soare si ploaie,
între lumină și umbră,
între nadir și zenit.

joc 1

o viață-n doi e un spectacol,
un joc de rol cu mult umor.
schimbăm actor după actor
în încercarea disperată
de-a potoli un singur dor.
facem toți parte din decor
când, aparent nepăsător,
mai furișăm priviri timide
către actorii principali
pe sub al pălăriei bor.
în jocul ăsta de amor
toți vrem succes răsunător:
spumă, șampanie si flori
și publicul cerând encore.
cortina cade,
somn ușor...

cult ocult

îți amintești când ne clădeam castele
din vise de copii și acadele,
din turtă dulce și un praf de stele
și invitam la horă iele?

când alergam după comete-n zbor
și le-apucam râzând de un picior,
când nu știam ce-nseamnă "îmi e dor"
și timpul nu trecea amețitor?

acum ne par povești prea de demult,
pe care aș tot sta să le ascult...
vestigiile unui cult ocult.