din taxi

standing in the back of a cab
just watching the lights and trees and buildings melting,
transforming into an image of a perfect city
and I felt a sudden urge to laugh
and cry
and enjoy life.
it felt like home,
like happiness,
like I belong to this crazy city,

to this exact moment,
to this life
and it's infinite possibilities.

de noapte bună

abia atunci când vezi aievea șoapte
când noaptea îți descântă-n flori de mac,
când toți îți par a fi mult prea departe
eu inventez povești ca să te-mpac,
ca să te-adorm, chiar dacă vise nu-s
căci le-a furat pe toate luna în delir,
ca să te-nvăț să zbori mai sus:
un zmeu în vânt ce s-a desprins de fir.