Red

I am red.
I am fire and scorch,
the smoldering hot stare
that turns stones into ashes.

it took me a long time to find it.
it took doubt and wrong turns,
centuries of trial and error,
of scraped knees and bruised ego.
so no.
your double edged questions
are not welcome.

I am red.
I am love and warmth,
the steady arm that holds you up
when your knees are trembling.

I used to fear it.
like one fears death or blindness
like you would fear the dark
or the unknown;
a clown: evil blood lips
and sad pasty white face,
as if they don't belong together.
then it suddenly made sense.

red is simple like that:
it grows on you...
or rather you grow into it.

shared purple

do you think she's got courage?
I know that it might not seem like it
if you're looking through the same old dusty lens
that limited so many others.

oh, but she does.
to lay herself on paper like that
all in, no take backs
almost naked...
but for the fragile purple dreams covering her soul.

it takes guts
and half an ounce of madness
to dissect your inner world
and neatly display it for public viewing.

and you...
yes you, the purple dream keeper.
you rock!

lacquered smile

we are all mask traders
elegantly gliding in between
up to the point we can't tell them apart:
lie and reality
warping into one collective hallucination.

who do we think we're fooling
when we change one mask for another
thinking no one will see the cracks,
the pain, the exhaustion
behind the lacquered smile?

i'd call bullshit
but my new mask isn't broken in yet,
it's still a bit rigid round the edges of my thoughts
so i can't quite enunciate the words right.
every time i try it comes out as
"that's nice"(insert smile *here*)
when what I actually meant was
"I DON'T CARE. period"

fragment

somul uită să mai vină
în gene mov,
în culcuș de rugină.

ideile-n schimb aleargă haotic,
țipă, se-mping de-a valma
nevrotic piciorul se-nvârte pe loc
brațul așteaptă impuls
sau cuvânt
din miezul de foc
gura soarbe flămând
de parcă răspunsul se află arzând
timpul în foi de tutun.

trupul renunță,
voința la fel
somnul, în fine, renunță și el.

whimsical

i know this chick
she's something special
and maybe she doesn't hear it enough
or she doesn't listen close enough
'cause she should know this already.

she's one of those people
that for some reason just stick with you
like cotton candy.
she's whimsical
and silly in the best way,
maybe a bit naive and unasuming
and possibly too quiet-spoken.
but she is also fiercely determined
and boy, she is smart!
she's got that old soul vibe,
the hunger for knowledge
that you can't fake.

yeah, she's young and impacient
and she makes mistakes
but she learns and grows with them.

child, trust yourself with the hard choices.
somewhere beneath the surface
burried under rules, fears and conventions
beats a strong heart.
trust it.

cafea in 2

iubirea nu e o constanta,
nu e pentru totdeauna
si n-are unitati de masura.
n-o mai cauta degeaba
in gesturi teatrale din productii grandioase,
in risipa de cuvinte
si-n miscari atent studiate.
promisiuni desarte si nimic altceva.
sa nu crezi ca e sfioasa
ori ca s-ar ascunde...
doar ca e simpla
si apare cand nu o chemi:
fractiuni de spontaneitate.

iubirea nu-i un bilet de avion
cumparat cu 6 luni in avans
ci sfertul ala de ora de cafea bauta in 2.

?

ce faci cu zilele astea parșive
care-ți promit primavara
da-ți mușcă meschin din suflet
când tu, ca fraierul, visezi fluturi?
zilele astea
când îți vine să-ți iei câmpii
urlând a pustiu pe păduri?
înșiruirile astea nefaste de ore
care par că nu se mai termină...

le ierți?
le uiți?
le rogi frumos?

pentru cine se tot întreabă

"de ce nu zâmbesc mai des?"

* ca să mă-ntrebi tu
* altă față n-am (resting bitch face syndrome it's a real thing)
* așa arată concentrarea la mine
* pentru că zâmbetul ar trebui să se ofere sincer, nu să fie un automatism
* pentru că dacă-ți dai zâmbetul oricând tuturor nu mai transmite nimic (e ca pasca de ciocolată pe care o face mama de Paște: e specială pentru că nu se face decât o dată-n an)
* pentru că am niște oameni prin newsfeed-ul de facebook care-mi provoacă anevrism cerebral de fiecare dată când mai postează câte ceva
* pentru că văd zilnic oameni (pe care-i credeam cu scaun la cap) care se transformă în animale incapabile de dialog, atacând cu ferocitate pe oricine îndrăznește să aibă o opinie diferită de a lor
* pentru că prostia, indolența, nesimțirea, jegul sufletesc trec în fiecare zi pe lângă mine pe stradă deghizate în pietoni
* de ciudă că n-am făcut decât 3 sesiuni din cursul de karate la care m-am înscris în clasa a 5-a (pentru că dacă le-aș fi terminat, i-aș fi rupt mâna din umăr câcatului prost care a considerat că e normal să m-apuce de cur la metrou și l-aș fi bătut cu ea până l-aș fi reeducat și-ar fi jurat că nu mai face)
* pentru că zâmbetul forțat nu se incadrează în etaloanele mele sufletești
* și nu în ultimul rând, pentru că mama m-a crescut să fiu independentă nu să cerșesc zâmbete