conquest

 what does it remind you of,

mom?

of a time 

when I was young

and wanted to conquer

the world.

and did you, conquer it?

I paused for a second

when I shouldn't have had

then I looked at you

and I just knew

I had... 

created a life

out of nothing but love,

stretched myself beyond 

all lines drawn in the sand

by a past I didn't want

passed on to you,

and watched you

breathtakingly become

less mine and more yours

with every waking hour,

with every out of the blue

I love you

you playfully mumbled

right before 

you turned your back to me

and drifted to sleep. 

so Yes. 

no second thoughts, 

double takes 

or respite:

I did, 

my sweet child. 

I unequivocally 

conquered the world.

interludiu

 ce am să-ți spun și n-a fost zis deja

rostogolind cuvintele pe piele ta? 

e-o joacă de copii răniți

ce caută un timp pierdut

mințind că zeii cei cărunți

n-au fost sacrificați deja

pe-altarele din munți. 

dar nu e asta, nu-i așa? 

e strigăt mut și mult și-adânc

e plâns ce-neacă în străfund

e giulgiu negru de pământ

e sfoară care taie-n carne

și-n suflet și-n cuvânt

și-n gând îngân un cânt păgân

e prea puțin să fie-așa... 

e dor și vrere să găsești

un timp de stat și spus povești

cu inima în palmă.

e ca să poți să-ți odihnești

măcar un pic durerea

în alt piept

în alți ochi

în altă viață

care-o cuprinde pe a ta. 

ai vrea sa-ti spun povestea mea? 

din foc

și chiar și-așa

și dacă n-aș avea

planete pe umeri și în păr

tot pot trăi cu sufletul în nori. 

chiar dacă-n gene

se-ascunde somn alene

și-ți pare că-mi întorc

prea des

privirea către stele

sau că din vreme-n vreme

aleg la gât să-mi port

tăcerile în salbă

să țină timpu-n în loc. 

eu m-am născut din foc

cu-argintul viu in vene.

dilemă

 

nopțile albe unde se duc

când seduc

mințile crude s-alerge în cerc

și gândul naiv să umble năuc? 

stau treze și ele, singure cuc

ori se adună 

în triburi de luni, poate ani

ce-n lumină de lună

venerează titani

sacrificând 

visuri și vise-mpreună. 

funebră

doar ceață

nu am mai avut de mult

pe ochi

și-n suflet

ori în gând. 

să-năbușe cuvintele

tăcând

să-nghită lumânările

arzând

la căpătâi de giulgiu

și, pe rând, 

să ne întoarcă iarăși

în pământ. 

azi

azi mi-am înfășurat pulsul de glezna ta
ca să-mi aduc aminte cum era
în era
dinainte de domnia ta
când într-o inimă-ncăpeau două bătăi.
când Noi
visa rotund la trei
dar se-mpărțea la doi.

ciocniri

suntem cremene și amnar
ciocnindu-se într-una;
explodăm scântei care nasc incendii,
naștem văpăi care înghit totul,
ardem aerul și ne sufocăm mocnit:
o sinucidere emoțională
îndelung repetată.

ca Dumnezeul vechilor scripturi
cerem ochi pentru ochi
și plata în sânge
potolită doar zdrobind mândria
sub bocancul vrerii noastre.

și-apoi regretul,
și-apoi tristețea,
și-apoi ne pare rău.

tu ai știut

băiat cu ochii de castan
care sădesc în suflet dragul
habar n-aveam că te ceream
când ai ales să ne calci pragul.

băiat cu plete nisipii
ca aurul ce ține marea
habar n-aveam că ai să vii
dar tu ai auzit chemarea.

eu ceream fete cu ochi verzi
dar universul, fără greș,
mi-a dat în dar așa cum crezi,
ce trebuia. nu ce-am ales.

(de)zicere

nu e dezorganizare.
e dezvățare,
e dezrobire
(de) dorință
(de) mai mult
(de)cât.
e un rit
în ritmul meu:
începuturile încete
nu mai (în)cântă.
țin toate ușile deschise
să-mi umble mintea
hai-hui
pe unde vrea.

nocturnă

somn.
un înger visează
(un colț de rai la pieptul meu)
cu un zâmbet ștrengar
în colțul gurii
somn.
sute de fluturi
zbat din aripi în jurul meu...
stai! nu-s fluturi.
eu mă trezesc speriată,
el nu
somn.
e întuneric și țipăt
și vis urât a plânset.
în brațe e sigur,
în șoapte e iubire,
în piept inima bate
(un cântec știut)
el adoarme, 

eu nu
somn.

joacă

cunună
nebună
(stă)până
de lună cu stele
și trup cu inele,
pe suflet zăbrele,
în plete cunune,
în talpă (ca)iele
ce joacă nebune
în ziuă de nume.

lună cu dinți

noaptea
se-mpletește cu
ziua
se confundă cu
noaptea
se transformă în
zi
după zi,
peste noapte nebună,
stă o zi fără lună,
într-o lună cu dinți,
în altar fără sfinți.

în cuib de viperă

gândurile astea nu se mai leagă,
sunt sălbatice,
sunt tulburi.
au coborât în stomac
și s-au făcut ghem.
stau cuib de vipere acolo
mușcând din liniște și din curaj.
se zbat și se-nnoadă,
încurcă vise cu visuri,
alungă somnul
și otrăvesc.

dulce așteptare

aștept
atât cât trebuie,
atât cât vrei să fie,
te-aștept
cum n-am știut că se poate,
cât poate cuprinde dorul
și dincolo de el.
te-aștept
să-mi dai viața peste cap,
frumos cum numai tu ai știi,
să-mi strici timpul
cu povești inventate de inimi,
să-mi dilați orele
în eternități
în care să te descopăr,
să te memorez, să te respir,
să mă uimești, să te uit
și s-o iau de la capăt
prinsă-ntr-o buclă infinită.
aștept
să te iubesc
mai mult decât credeam,
dincolo de limitele rațiunii,
dincolo de uman,
dincolo de posibil,
dincolo de viața însăși
te-aștept.

prea mult

ţi-am curs prea mult prin vene

ca să cauți alt puls
ascuns în clavicule străine
și să-ți fie de-ajuns
ecoul unei promisiuni.
ți-am alungat prea multe nopți din gene
ca să grăbești diminețile
cu sărutări cerșite
sau furate... piețele
sunt pline de vechituri.
adânc în carne ți-am lăsat însemne
prea multe ca să minți acum
că m-ai știut în altă vreme
sau că la loc, din scrum
poți să clădești castele.

such and such

there's such sadness caught in the air
you can feel how it rests
how it weights down your breath
how it cuts in your flesh
and then seeps in the wound
heavy and black:
the tar of human feelings.

there's such allowance, such acceptance
for this sea of sad faces
hiding tired, overwhelmed minds
roaming around aimlessly
wondering where they went wrong,
such barren souls:
carcasses devoid of life and meaning.

ca astea

sunt zile ca astea
când îți vine s-omori:
mâinile tremură,
pumnii sunt strânși
în față vezi negru
dar ochii-s aprinși,
respiri sacadat,
plămânii sunt jar
pe buze persistă
gustul amar.

sunt zile ca astea
venite s-omoare:
semințe de ură
în mugur prea plin,
săgeți îmbibate
în ape venin,  
pumnale ascunse
în fald diafan,
rugi de speranță
futil paravan.

guilty as charged

oh! how we judge
just as fast as we blink
it's enough to preview
to believe or to think
that we know how it works
if they'll swim or they'll sink
just a glance to decide
in what neat little box
we put people like things
clumped together regardless
of creed, hopes and needs.

oh! how we glide
over the actual insult
casually bringing it up
like it's easy and light
like we couldn't be blamed
if those words cause you hurt
- 'cause you give off that vibe -
- 'cause I would not have thought -

oh! how entitled we feel
to hold on to our judgments

like sheer power of will

would just change or transform you
into that afterthought
nested in our perception
of whatever you could be
but we're sure that you're not.

pe no(ri de sâ)rmă

ți-aș spune c-ai să întâlnești
mulți oameni buni și-ai să găsești
suflete calde ca să stai
o viață-ntreagă de povești
dar n-am s-o fac când știu că ești
prea verde și-apoi să gândești
c-așa măsori normalul.
cum aș putea să-ți spun
că visele susțin destul
că oamenii nu sunt prea cruzi
că niciodată n-ai să plângi
sau să te simți neputincios
când oamenii distrug frumosul
ca să-și justifice normalul.
cum să te mint în alb acum
ca mai târziu să te adun
din ciob cu ciob să te compun
ca să te fac întreg?
am să te-nvăț să înțelegi,
să știi s-asculți și să alegi
să lupți, să rabzi, să nu cedezi
cu fruntea sus și drept să mergi
să-ți definești normalul.

(în)șir

azi aș fi vrut să colorez mai mult
să uit că timpul zboară de nebun
măcar în joacă, ceasul să-l îngân
suflând spre el baloane de săpun
în schimb
astăzi am alergat pe un
ritm sacadat, alt drum
s-a despicat
și-n capăt un alt drum
a generat înc-un
alt drum la fel de mult umblat
azi am ales să-mi fac plămânii scrum.